Tabăra MTB …Tabăra de mountain bike a fost diferită de celelalte tabere în care am fost. A fost o tabără în care am avut niște experiențe pe care sunt sigur că nu le voi uita niciodată. În plus, au fost prieteniile pe care le-am format cu câțiva copii și animatori asistenți… Scriu asta sâmbătă, după ce ieri tocmai am ieșit cu acei copii și animatori asistenți.
Tabăra “propriu-zisă” a început duminică, după ce am ajuns la Plaiul Foii, începând prin a ne cunoaște instructorii: Ștefan și Maz. Doi oameni foarte interesanți… Maz cu un păr deosebit și un vibe de Vama Veche și Ștefan o persoană foarte pozitivă și fresh. Dar, încă nu a început aventura …
Și în sfârșit vine luni… ziua primei rute, preferata mea. Traseul nu a fost prea complicat, 2-3 ore de urcare, însoțită de o coborâre specială, având în vedere că am prins 40 km/h. A plouat puțin, dar n-am lăsat asta să ne strice ziua. După ce ne-am întors la cabană am jucat câteva jocuri, specifice fiecărei tabere Tumba.
Marți, probabil ziua pe care nu o voi uita, datorită sau din cauza urcării de aproape șapte ore (din care trei de pauze). Nu pot spune că mi-a plăcut atât de mult să urc, dar am avut un sentiment plăcut după ce am ajuns sus. Am terminat traseul coborând prin pădure, dar a fost destul de abrupt, așa ca am împins bicicleta până la drumul forestier de mai jos. Din fericire, Mustafa ne-a așteptat acolo și ne-a dus la cabană pe muzică turcească, ca de obicei. 🙂
Marți seara a nins, așa că miercuri am avut câteva ateliere în foișor. Tot miercuri a trebuit să alegem între 3 ateliere, fiecare pregătit de un animator. Eu m-am dus la fotografie și mi-am redescoperit această pasiune, urmând ca în următoarele 3 zile să fac 400 de poze. Miercuri seara am avut focul de tabără, nu prea știu ce să scriu despre el pentru că eram prea preocupat să fac poze.
Joi încă era zăpadă, deci am făcut tot un atelier, învățând cum să schimbăm camera bicicletei, deraiorul și alte câteva piese. După amiaza, ne-am dat pe un circuit în curte, iar apoi am făcut un concurs pe acel circuit, pe care l-am câștigat, numai că am fost penalizat pentru că mi-am pus piciorul jos, așa că a câștigat frate-miu… Atât am putut, nu a fost așa de rău până la urma.
Așadar am ajuns la ultima zi, vineri. Nu am avut timp de prea multe activități, dar am făcut o drumeție de 2 ore. Aveam de prins trenul așa ca ne-am întors cu Ana destul de repede la gara, dar nu înainte de a ne lua la revedere de la toată lumea și de a face schimb de Instagram-uri.
Pentru mine, tabăra asta a fost de departe preferata mea din toate celelalte în care am fost până acum, nu numai pentru traseele și activitățile făcute, dar și pentru prietenii noi și pentru că am fost și cu Petre, un prieten bun de-al meu.
Tudor Dumitrescu, 13 ani-Bucuresti, 18.04.2021